peninsulă - explicat in DEX

peninsulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENÍNSULĂ, peninsule, s. f. Întindere de pământ care înaintează adânc în mare ca o prelungire a uscatului, rămânând înconjurată din trei părți de apă. – Din lat. peninsula, fr. péninsule.

peninsulă (Dicționar de neologisme, 1986)
PENÍNSULĂ s.f. Întindere mare de pământ care înaintează în mare, fiind înconjurată din trei părți de apă. [< lat. peninsula, fr. péninsule].

peninsulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PENÍNSULĂ s. f. întindere de pământ care înaintează în mare. (< fr. péninsule, lat. paeninsula)

peninsulă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*penínsulă f., pl. e (lat. paeninsula, d. paene, aproape, și insula, insulă). Pămînt înconjurat din toate părțile de apă afară de o singură parte care o unește c´un pămînt maĭ mare, ca Spania, Italia, Moreĭa, Crimeĭa ș. a. V. istm.

peninsulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!penínsulă (pe-nin-/pen-in-) s. f., g.-d. art. penínsulei; pl. penínsule

peninsulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
peninsulă f. țară înconjurată de mare, afară de o parte unde se împreună cu continentul: peninsula iberică, pirineică, balcanică.

peninsulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENINSÚLĂ, peninsule, s. f. întindere de pământ care înaintează adânc în mare ca o prelungire a uscatului, rămânând înconjurată din trei părți de apă. — Din lat. peninsula, fr. péninsule.