penicilină - explicat in DEX

penicilină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENICILÍNĂ s. f. Substanță chimică sub formă de pulbere albă sau gălbuie, obținută din unele specii de ciuperci de mucegai și folosită ca antibiotic. – Din fr. pénicilline.

penicilină (Dicționar de neologisme, 1986)
PENICILÍNĂ s.f. Antibiotic de origine vegetală, lichidă sau cristalizată, obținută din tulpinile unor ciuperci. [< fr. pénicilline < lat. penicillium – mucegai, cf. engl. penicilin].

penicilină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PENICILÍNĂ s. f. antibiotic din mucegaiuri, cu o puternică acțiune bacteriostatică și bactericidă asupra unor germeni din grupa cocilor. (< fr. pénicilline, engl. penicilin)

penicilină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PENICILÍNĂ (‹ fr., engl. {i}) s. f. Antibiotic extras din culturile de Penicilium notatum sau chrysogenum, cu puternică acțiune bacteriostatică și bactericidă asupra unor germeni ca stafilococul, streptococul, gonococul. A fost descoperită, în 1928, de A. Fleming, apoi purificată și adaptată pentru terapeutică (1939-1941) de Sir H.W. Florey și E.B. Chain. În prezent, p. se obține și pe cale sintetică (cu utilizare bucală, parentală sau locală). Organismele tolerează, în general, bine p., dar în multe cazuri poate da reacții grave de sensibilizare. Un număr de microorganisme care inițial erau sensibile la p. au devenit rezistente (penicilinorezistență).

penicilină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
penicilínă s. f., g.-d. art. penicilínei; (sorturi) pl. penicilíne

penicilină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENICILÍNĂ, (2) peniciline, s. f. 1. Substanță chimică sub formă de pulbere albă sau gălbuie, obținută din unele specii de ciuperci de mucegai și folosită ca antibiotic. 2. Sortiment dintr-un astfel de antibiotic. — Din fr. pénicilline.