penibil - explicat in DEX

penibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENÍBIL, -Ă, penibili, -e, adj. Care provoacă o impresie neplăcută, supărătoare; greu de suportat, apăsător, jenant. – Din fr. pénible.

penibil (Dicționar de neologisme, 1986)
PENÍBIL, -Ă adj. Care provoacă o impresie neplăcută; greu de suportat, apăsător. [Cf. fr. pénible].

penibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PENÍBIL, -Ă adj. care provoacă o impresie neplăcută; supărător, jenant. (< fr. pénible)

penibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*peníbil, -ă adj. (fr. pénible, d. peine, pedeapsă, suferință, lat. poena. V. puníbil). Ostenitor, greŭ, plicticos: muncă penibilă, versurĭ penibile. Fig. Nesuferit, regretabil: aceste vorbe cauzară o impresiune penibilă în toată sala. Adv. În mod penibil: a scrie penibil.

penibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
peníbil adj. m., pl. peníbili; f. peníbilă, pl. peníbile

penibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
penibil a. 1. care cauzează durere: sensațiune penibilă; 2. fig. greoiu: stil penibil.

penibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENIBÍL, -Ă, penibili, -e, adj. Care provoacă o impresie neplăcută, supărătoare; greu de suportat, apăsător, jenant. — Din fr. pénible.