penel - explicat in DEX

penel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENÉL, peneluri, s. n. Pensulă mică, cu păr fin și suplu, cu care se pictează. ♦ Fig. Fel, mod, stil de a picta; măiestrie artistică (specifică unui pictor). – Din it. pennello.

penel (Dicționar de neologisme, 1986)
PENÉL s.n. Pensulă mică folosită în pictură. ♦ (Fig.) Stil, manieră de a picta. [Pl. -luri, -le. / < it. pennello].

penel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PENÉL s. n. 1. pensulă mică, în pictură. 2. (fig.) stil, manieră de a picta. (< it. pennello)

penel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*penél n., pl. e și urĭ (it. pennello, penel, d. penna, pană). Perniță de pictat (pensulă, condeĭ). Fig. Mod de a picta: un penel delicat. V. bidinea.

penel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
penél s. n., pl. penéluri

penèl (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
penèl n. 1. unealtă dintr´un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care ne servim spre a întinde colori, cleiu, etc.; 2. fig. mod de a picta: un penel delicat (= it. pennello).

penel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENÉL, peneluri, s. n. Pensulă mică, cu păr fin și suplu, cu care se pictează. ♦ Fig. Fel, mod, stil de a picta; măiestrie artistică (specifică unui pictor). — Din it. pennello.