pelinuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELINÚȚĂ, pelinuțe, s. f. Mică plantă erbacee cu tulpina și frunzele păroase, alburii, cu flori galbene mirositoare (
Artemisia petrosa). – Pelin +
suf. -uță.pelinuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pelinúță s. f.,
g.-d. art. pelinúței; pl. pelinúțepelinuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PELINÚȚĂ, pelinuțe, s. f. Mică plantă erbacee cu tulpina și frunzele păroase, alburii, cu flori galbene mirositoare
(Artemisia petrosa). —
Pelin +
suf. -uță.