peliniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELINÍȚĂ, pelinițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pelin (
1). –
Pelin +
suf. -iță.peliniță (Dicționaru limbii românești, 1939)peliníță f., pl.
e (d.
pelin). O plantă din familia pelinuluĭ și cam asemenea cu el (
artemisia ánnua [numită și
năfurică] și
artemisia póntica). V.
corasan 1.peliniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peliníță s. f.,
g.-d. art. peliníței; pl. peliníțepeliniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peliniță f. plantă cenușie cu florile galbene
(Artemisia pontica).peliniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PELINÍȚĂ, pelinițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pelin
(1). —
Pelin +
suf. -iță.