pelincă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELÍNCĂ, pelinci, s. f. (
Reg.) Scutec. ◊
Expr. A ieși (sau
a fi scos)
din pelinci = a depăși vârsta alăptării;
p. ext. a fi foarte tânăr, fără experiență. ♦
Pelincile Domnului = turte subțiri și rotunde din aluat nedospit, îndulcite cu miere sau cu zahăr și presărate cu miez de nuci, tradiționale la unii creștini în ajunul Crăciunului. – Din
magh. pelenka, ucr. pelinka.