pelagros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELAGRÓS, -OÁSĂ, pelagroși, -oase, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține pelagrei, privitor la pelagră, cauzat de pelagră.
2. S. m. și
f.,
adj. (Om) bolnav de pelagră. – Din
fr. pellagreux.pelagros (Dicționar de neologisme, 1986)PELAGRÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Suferind) de pelagră. [Cf. fr.
pellagreux].
pelagros (Marele dicționar de neologisme, 2000)PELAGRÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (suferind) de pelagră. (< fr.
pellagreux)
pelagros (Dicționaru limbii românești, 1939)*pelagrós, -oásă adj. (d.
pelagră). Bolnav de pelagră.
pelagros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pelagrós (rar)
(-la-gros) adj. m.,
s. m.,
pl. pelagróși; adj. f.,
s. f. pelagroásă, pl. pelagroásepelagros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PELAGRÓS, -OÁSĂ, pelagroși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (Rar)
1. Adj. Care aparține pelagrei, privitor la pelagră, cauzat de pelagră.
2. S. m. și
f. adj. (Om) bolnav de pelagră. — Din
fr. pellagreux.