pelagianism (Dicționar de neologisme, 1986)PELAGIANÍSM s.n. Doctrină eretică creștină care nega urmările păcatului originar, susținând că oamenii pot săvârși binele și fără grația divină. [Pron.
-gi-a-. / < fr.
pélagianisme].
pelagianism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PELAGIANÍSM s. n. doctrină eretică creștină care nega urmările păcatului originar, susținând că oamenii pot săvârși binele și fără grația divină. (< fr.
pélagianisme)
pelagianism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PELAGIANÍSM (‹
fr. {i})
s. n. Doctrină creștină întemeiată de
Pelaghie și de prietenul său Coelestius; combătută de
Sf. Augustin și condamnată de papa Zosimus (418), apoi de Sinodul din Efes (431). Pelagienii negau doctrina eredității păcatului originar și afirmau posibilitatea mântuirii omului prin merite proprii, harul divin doar înlesnind-o. Polemicile în jurul
p. au continuat până în timpul Reformei.
pelagianism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pelagianism n. V.
Pelagiu.