pejmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (
Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (
Amberboa odorata). – Din
magh. pézsma.