peisagistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEISAGÍSTIC, -Ă, peisagistici, -ce, adj. 1. Care aparține peisajului (
1), privitor la peisaj, de peisaj. ♦ (Substantivat,
f.) Peisaj (
1).
2. (Despre pictură, opere literare sau muzicale) Care își propune cu precădere descrierea unor priveliști din natură. ♦ (Substantivat,
f.) Ramură a picturii care cuprinde peisajul (
2). [
Pr.:
pe-i-] –
Peisagiu +
suf. -istic.peisagistic (Dicționar de neologisme, 1986)PEISAGÍSTIC, -Ă adj. Referitor la peisaj. ♦ (
Despre pictură, opere literare sau muzicale) Care își propune cu precădere descrierea unui peisaj. [Cf. it.
paesaggistico].
peisagistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PEISAGÍSTIC, -Ă I.
adj. referitor la peisaj. ◊ (despre pictură, opere literare sau muzicale) care își propune cu precădere descrierea unui peisaj. II. s. f. ramură a picturii cuprinzând genul peisajului. (< it.
paesaggistico)
peisagistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEISAGÍSTIC, -Ă, peisagistici, -ce, adj. 1. Care aparține peisajului (
1), privitor la peisaj, de peisaj.
2. (Despre pictură, opere literare sau muzicale) Care își propune cu precădere descrierea unor priveliști din natură. [
Pr.:
pe-i-] –
Peisagiu +
suf. -istic.peisagistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peisagístic (pe-i-) adj. m.,
pl. peisagístici; f. peisagístică, pl. peisagísticepeisagistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEISAGÍSTIC, -Ă, peisagistici, -ce, adj. 1. Care aparține peisajului
(1), privitor la peisaj, de peisaj. ♦ (Substantivat,
f.) Peisaj
(1). 2. (Despre pictură, opere literare sau muzicale) Care își propune cu precădere descrierea unor priveliști din natură. ♦ (Substantivat,
f.) Ramură a picturii care cuprinde peisajul
(2). [
Pr.;
pe-i-] —
Peisagiu +
suf. -istic.