peiorativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. [
Pr.:
pe-io-. –
Var.:
pejoratív, -ă, adj.] – Din
fr. péjoratif.peiorativ (Dicționar de neologisme, 1986)PEIORATÍV, – Ă adj. (
Despre cuvinte, expresii etc.) Care are , care dă un sens defavorabil; depreciativ. [Pron.
pe-io-, var.
pejorativ, -ă adj. / cf. fr.
péjoratif, lat.
peior – comparativ de la
malus – rău].
peiorativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)PEIORATÍV, -Ă adj. (despre cuvinte, expresii, afixe etc.) defavorabil; depreciativ. (< fr.
péjoratif)
peiorativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peioratív adj. m.,
pl. peioratívi; f. peioratívă, pl. peioratívepeiorativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peiorativ a. care adaogă o idee nefavorabilă:
sufixe peiorative (ex. critic-
astru, poet-
astru).
peiorativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. [
Pr.;
pe-io-. —
Var. pejoratív, -ă adj.] — Din
fr. péjoratif.peĭorativ (Dicționaru limbii românești, 1939)peĭorativ, V.
pejorativ.