pedigri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEDIGRÍ s. n. v. pedigriu.pedigri (Dicționar de neologisme, 1986)PEDIGRÍ s.n. v.
pedigriu.
pedigri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pedigrí (-di-gri) s. n.,
art. pedigríul; pl. pedigríuripedigri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEDIGRÍ, pedigriuri, s. n. Genealogie a unui animal de rasă pură; document care arată această genealogie. [
Var.:
pedigríu, pedigrée, pedigréu s. n.] — Din engl,
fr. pedigree.