pedestrime - explicat in DEX

pedestrime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEDESTRÍME, pedestrimi, s. f. (Înv. și pop.) Infanterie; unitate, mulțime de infanteriști. – Pedestru + suf. -ime.

pedestrime (Dicționaru limbii românești, 1939)
pedestríme f. (d. pedestru). Armată pe jos, infanterie.

pedestrime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pedestríme (înv., pop.) s. f., g.-d. art. pedestrímii; pl. pedestrími

pedestrime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pedestrime f. militari pedeștri.

pedestrime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEDESTRÍME, pedestrimi, s. f. (înv. și pop.) Infauterie; unitate, mulțime de infanteriști. — Pedestru + suf. -ime.