pedestraș - explicat in DEX

pedestraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEDESTRÁȘ, pedestrași, s. m. (Înv. și pop.) Infanterist. – Pedestru + suf. -aș.

pedestraș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pedestráș, pedestráși, s.m. (înv. și pop.) 1. infanterist, soldat care merge pe jos; pedestru. 2. persoană care merge pe jos; pieton. 3. (adj.) de infanterie.

pedestraș (Dicționaru limbii românești, 1939)
pedestráș m. (d. pedestru). Soldat pedestru, infanterist. – Vechĭ și „pieton”.

pedestraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pedestráș (înv., pop.) s. m., pl. pedestráși

pedestraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pedestraș m. pedestru: patru mii pedestrași cu puști BĂLC.

pedestraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEDESTRÁȘ, pedestrași, s. m. (înv. și pop.) Infanterist. — Pedestru + suf. -aș.