peci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PECI s. n. v. peciu.pecĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pecĭ n., pl.
urĭ (rudă cu
pecete).
Vechĭ. Permis de cununie, act scris pe o optime de coală saŭ ceva maĭ mare (stampilat cu sigiliu episcopiiĭ înegrit la lumînare) pin [!] care protoĭereu permitea căsătoria:
șĭ-a scos pecĭu.peci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peci v. péciupeci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PECI s. n. v. peciu.