pecingine - explicat in DEX

pecingine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ◊ Expr. A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți. ♦ Fig. Rău care se extinde repede și nestăvilit. 2. Fig. Porțiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc. – Lat. petigo, -ginis.

pecingine (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pecíngine (pecíngini), s. f. – Eczemă, boală de piele. Lat. pĕtῑgĭnem, formă populară a lui impĕtῑgo (Pușcariu 1294; Candrea-Dens., 1364; REW 4306; Graur, Rom., LIII, 201). – Der. pecingina, vb. (a contracta o pecingine); pecinginos, adj. (cu pecingine).

pecingine (Dicționaru limbii românești, 1939)
pecíngine f. (lat. pĕtigo, petiginis, id.). O boală de pele [!] caracterizată pin [!] beșicuțe [!] și cojĭ pe față, ceafă și dosu mînilor [!]. Fig. A se întinde ca pecinginea, a se întinde grozav, vorbind de un răŭ: Jidaniĭ s´aŭ întins ca pecinginea. V. impetigine.

pecingine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pecíngine s. f., g.-d. art. pecínginii; pl. pecíngini

pecingine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pecingine f. erupțiune de bășicuțe, eczemă: se întinde ca pecinginea. [Lat. (IM)PETIGINEM].

pecingine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi; p. gener; eczemă. ◊ Expr. A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți. ♦ Fig. Rău care se extinde repede și nestăvilit. 2. Fig. Porțiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc. — Lat. petigo, -ginis.