pecie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉCIE, pecii, s. f. (
Înv. și
reg.) Carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării). – Din
magh. pecsenye.pecie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pécie, pécii, s.f. (înv. și reg.)
1. carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării), bună pentru friptură.
2. bucată sau felie de carne macră, sărată și afumată.
3. friptură.
4. tocană de carne.
5. bucată de slănină cât lungimea porcului.
6. peritoneu.
7. (în sintagmă)
pecia popii = bucată de colac pe care o ia preotul la biserică.
8. măruntaie.
pecie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pécie (pécii), s. f. – Carne de fript.
Sl., dar lipsește etimonul exact, care depinde de
sl. pešti, petą, pečeši (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Tiktin), sf.
slov.
péči „friptură”. E dubletul lui
peci, s. n. (
înv., autorizație matrimonială), numită așa pentru că poartă sigiliul episcopal aplicat la fum,
cf. pecetie. –
Der. pecenie (
var. pecine, pecină),
s. f. (carne de fript),
cf. bg. pečeno „friptură”,
sb.,
cr. pečenije „friptură”,
mag. peczenye „friptură”.
pecie (Dicționaru limbii românești, 1939)pécie f. (ung.
pecsenye, d. sîrb.
pĕčênje, friptură,
pečen, prăjit; rus.
péčenĭ, ficat, vsl.
péčenĭ, ficat, d.
pešti-pekon, a coace, a frige. V.
becer, peceată, peșteră, pripesc).
Vechĭ. Azĭ vest. Carne macră (de porc, de vacă) bună de friptură.
Maram. (péciñe). Carne de măcelărie (în general).
pecie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pécie, (pecine), s.f. – (înv.) Carne: „După pecie de miel, / După prah mai mânânțăl” (Bârlea 1924: 13); „Ce mni-ai dat de nu te uit? / Pecine de lup turbat, / Să nu văd ca tine-n sat” (Țiplea 1906: 468). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Cf. slov. péči „friptură” (DER); Din magh. pecsenye „friptură” (DEX).
pecie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pécie (
înv.,
reg.)
(-ci-e) s. f.,
art. pécia (-ci-a), g.-d. art. péciei; pl. pécii, art. péciile (-ci-i-)pecie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pecie f. mușchiu principal, dela vită, vițel și porc:
să cumpere carne merge și pecia vacei alege PANN. [Cf. slav. PEČENĬ, ficat].
pecie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÉCIE, pecii, s. f. (
înv. și
reg.) Carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării). — Din
magh. pecsenye.