pecetluit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PECETLUÍT1, s. n. Pecetluire. –
V. pecetlui.pecetluit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PECETLUÍT2, -Ă, pecetluiți, -te, adj. 1. Care a fost sigilat, pe care s-a aplicat o pecete (
1);
p. ext. ștampilat; închis, zăvorât. ♦ (
Pop.) Astupat ermetic cu un dop (sigilat); înfundat. ♦
Fig. Însemnat, stigmatizat; dezonorat (printr-un semn exterior).
2. Fig. Hotărât, stabilit, decis. –
V. pecetlui.pecetluit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pecetluít (rar)
(-ce-tlu-) s. n.pecetluit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pecetluit a. provăzut (!) cu o pecete. ║ n. acțiunea de a pecetlui.
pecetluit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PECETLUÍT1 s. n. (Rar) Pecetluire. —
V. pecetlui.pecetluit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PECETLUÍT2, -Ă, pecetluiți, -te, adj. 1. Care a fost sigilat, pe care s-a aplicat o pecete
(1); p. ext. ștampilat; închis, zăvorât. ♦ (
Pop.) Astupat ermetic cu un dop (sigilat); înfundat. ♦
Fig. însemnat, stigmatizat, dezonorat (printr-un semn exterior).
2. Fig. Hotărât, stabilit, decis. —
V. pecetlui.