pecetluire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PECETLUÍRE, pecetluiri, s. f. Faptul de
a (
se)
pecetlui; pecetluit
1. –
V. pecetlui.pecetluire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pecetluíre (-ce-tlu-) s. f.,
g.-d. art. pecetluírii; pl. pecetluíripecetluire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pecetluire f. acțiunea de a pecetlui;
pecetluirea cămășii, pedeapsă infamantă (în epoca fanariotă) care se făcea celor vinovați de mari abuzuri sau de o cumplită asuprire a poporului: înainte de a fi aruncat în ocnă, funcționarului abuziv îi se pecetluia cămașa pe dânsul.
pecetluire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PECETLUÍRE, pecetluiri, s. f. Faptul de
a (se) pecetlui; pecetluit
1. —
V. pecetlui.