pecetar - explicat in DEX

pecetar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PECETÁR, pecetari, s. m. Gravor de peceți (1). – Pecete + suf. -ar.

pecetar (Dicționaru limbii românești, 1939)
pecetár m. (d. peceată). Acela care face pecețĭ, gravor. Vechĭ. S. n., pl. e. Inel cu care se poate sigila.

pecetar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pecetár¹ (persoană) (înv.) s. m., pl. pecetári

pecetar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pecetár² (sigiliu) (înv.) s. n., pl. pecetáre

pecetar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pecetar m. gravor de peceți.

pecetar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PECETÁR, pecetari, s. m. (Înv.) Gravor de peceți (1). — Pecete + suf. -ar.

pecetar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PECETÁR, pecetari, s. m. Gravor de peceți (1). – Pecete + suf. -ar.