peceneg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PECENÉG, -EÁGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei, între
sec. IX și XI; (și la
sg.) persoană care aparține acestui popor.
2. Adj. Care aparține pecenegilor (
1), privitor la pecenegi. – Din
germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.