pecari (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PECARÍ s. m. (Rar) Specie de mamifer înrudit cu porcul sălbatic, care trăiește în America (
Dicotyles tajacu). – Din
fr. pécari.pecari (Dicționar de neologisme, 1986)PECARÍ s.m. Porc sălbatic fără coadă și bun înotător, care trăiește în turme în pădurile mlăștinoase din America. [< fr.
pécari < cuv. caraib].
pecari (Marele dicționar de neologisme, 2000)PECARÍ s. m. mamifer înrudit cu porcul sălbatic, fără coadă și bun înotător, din America Centrală și de Sud. (< fr.
pécari)
pecari (Dicționaru limbii românești, 1939)*pécari m., pl. tot așa (cuv. american indigen). Un fel de porc american de sud cu carne foarte delicată.
pecari (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PECÁRI, specie de mamifer, înrudit cu porcul sălbatic, care trăiește în pădurile tropicale din America (
Dicotiles tajacu). Are o lungime de c, 10 m și o înălțime de 50 cm, pielea aspră și închisă la culoare, iar colții defensivi, îndreptați în jos. Se hrănește cu fructe, rădăcini, mici vertebrate, insecte.
pecari (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pecarí s. m.,
art. pecaríul; pl. pecarí, art. pecaríi (-ri-i)pecari (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PECARÍ, pecari, s. m. Specie de mamifer înrudit cu porcul sălbatic, care trăiește în America
(Dicotyles tajacu). — Din
fr. pécari.