pecabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PECÁBIL, -Ă adj. susceptibil de păcat; păcătos. (< fr. peccable)
pecabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pecábil, -ă adj. (fr. peccable). Care e în stare să păcătuĭască: tot omu e pecabil. Fig. Defectuos, prost: versurĭ pecabile. V. impecabil.