pec (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pec1, peci, și pécuri, s.m. și s.n. (reg.) 1. (s.m.) brutar. 2. (s.n.) brutărie.
pec (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
pec, -i, (pecar), s.m. – 1. (înv.) Brutar (ALR 1956: 504). 2. Brutărie: „N-o fo fărină de grâu numai la pec, în Sighet” (Memoria 2001: 39). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. pék „brutar„.