peană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEÁNĂ s. f. v. pană1.peană (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)peánă s.f. (înv.; în loc. prep.)
în peana (cuiva sau a ceva) = în paguba, în dauna.
peană (Dicționaru limbii românești, 1939)peánă, V.
pană.peană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peană f. Tr. V.
pană.peană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEÁNĂ s. f. v. pană1.