peaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEÁJ s. n. Drept de a folosi o cale ferată străină pentru transportul de mărfuri cu vehicule proprii. – Din
fr. péage.peaj (Dicționar de neologisme, 1986)PEÁJ s.n. (
Liv.) Vamă la trecerea peste un pod, pe un drum de acces într-un oraș sau la acostarea unei nave la un chei. ♦ Dreptul de a folosi o cale ferată străină. [Pron.
pe-aj. / < fr.
péage].
peaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)PEÁJ s. n. 1. vamă la trecere peste un pod, pe un drum de acces într-un oraș sau la acostarea unei nave la un chei. 2. drept de a folosi o cale ferată străină. (< fr.
péage)
peaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peáj s. n.peaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEÁJ s. n. Drept de a folosi o cale ferată străină pentru transportul de mărfuri cu vehicule proprii. — Din
fr. péage.