pașuș - explicat in DEX

pașuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris) – Din magh. passzus.

pașuș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pașúș, pașúșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. pașaport. 2. ordin scris. 3. bilet, dovadă, permis. 4. bilet de vânzare a vitelor. 5. primar.

pașuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pașúș (înv., reg.) s. n., pl. pașúșuri

pașuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pașuș n. Tr. Mold. pașaport: ne trebuia pașuș nemțesc GHICA. [Ung. PÁSUS (din nemț. Pass)].

pașuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris) — Din magh. passzus.