pașol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAȘÓL interj. (
Reg.;
fam.) Cuvânt peiorativ cu care alungi pe cineva; du-te! pleacă! marș! – Din
rus. poșol.pașol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pașól interj. – Du-te, marș.
Rus. pošel (Scriban).
pașol (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pașol! interj. (reg.) du-te!, pleacă!, marș!
pașol (Dicționaru limbii românești, 1939)pașól interj. de alungat c´un ton familiar saŭ autoritar și disprețuitor:
Haĭ pașol de aicea, măĭ! la pașol, măĭ Jidane! (rus.
pošël, pron.
pašöl, imper. d.
poĭti, a pleca, dar din răd. luĭ
slatĭ, a trimete [!]. V.
sol 1, pașol, prișleșesc; stupaĭ și
sictir.pașol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pașól (
reg.,
fam.)
interj.pașol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pașol ! Mold. int. de alungat câinii: marș ! [Rus.].
pașol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAȘÓL interj. (
Fam.) Cuvânt peiorativ cu care alungi pe cineva; du-te! pleacă! marș! — Din
rus. poșol.