pazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁZIE, pazii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ◊ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. –
Cf. păzi.pazie (Dicționaru limbii românești, 1939)pázie f. (cp. cu gr.
topázion, pl.
-ázia, topaz).
Ps. S. 118, 127. Topaz (?):
preĭubiĭ [!] zisele tale maĭ vîrtos de aurul și pazia. V.
draghicame.pazie (Dicționaru limbii românești, 1939)pazíe f.
Mold. Leț.
pazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pázie (-zi-e) s. f.,
art. pázia (-zi-a), g.-d. art. páziei; pl. pázii, art. páziile (-zi-i-)pazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁZIE, păzii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ♦ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. —
Cf. p ă z i.