pazarnic - explicat in DEX

pazarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (Înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. – Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic.

pazarnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
pazárnic m. (rus. pop. pazárnik, d. pazar, pazar). Sec. 19. Rar azĭ. Comisar orĭ subcomisar maĭ mare peste un tîrg, peste o pĭață (înființat întîĭa oară supt [!] ocupațiunea rusească de la 1828-34).

pazarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pazárnic (înv.) s. m., pl. pazárnici

pazarnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pazarnic m. polițaiul târgului (în timpul ocupațiunii rusești 1828—1834): intră în curte vestitul pazarnic, urmat de un cazac GHICA. [Rus. PAZARNYKŬ (din turc. pazar, bazar)].

pazarnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. — Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic.