pazarghidean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAZARGHIDEÁN, pazarghideni, s. m. (Turcism
înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din
tc. pazara-gidea.pazarghidean (Dicționaru limbii românești, 1939)pazarghideán și
-dén m., pl.
enĭ (turc.
pazaregiden, care se duce în bazar).
Sec. 19. Servitor pus să tîrguĭască în locu stăpînuluĭ (cum a fost maĭ ales în timpu cĭumeĭ luĭ Caragea, care a domnit în Țara Românească de la 1812-1818). – Și
baz-.pazarghidean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pazarghideán (
înv.)
s. m.,
pl. pazarghidénipazarghidean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pazarghidean m. comisionar pentru târgueală (în vremea ciumei lui Caragea):
la fiecare poartă era câte o șandrama..., în care se adăpostia câte un servitor pus acolo pazarghidean. GHICA. [Turc. PAZAREGHIDEN, târguitor].
pazarghidean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAZARGHIDEÁN, pazarghideni, s. m. (
înv.) Om de afaceri; samsar, misit. — Din
tc. pazara-giden.