pază - explicat in DEX

pază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv).

pază (Dicționaru limbii românești, 1939)
páză f., pl. e (d. păzesc). Acțiunea de a păzi. A sta de pază, a sta de gardă, a supraveghea. A da în pază ceva cuĭva, a da ca să păzească. Prov. Paza bună trece primejdia rea. V. pîndă.

pază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze

pază (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pază f. 1. acțiunea de a păzi, veghere: rămase de pază; 2. fig. îngrijire, băgare de seamă: paza bună trece primejdia rea. [Abstras din păzì].

pază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. — Din păzi (derivat regresiv).