patriotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [
Pr.:
-tri-o-] – Din
fr. patriotique, it. patriotico.patriotic (Dicționar de neologisme, 1986)PATRIÓTIC, -Ă adj. Propriu patrioților; însuflețit de patriotism. [Cf. fr.
patriotique].
patriotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRIÓTIC, -Ă adj. care exprimă patriotism. (< fr.
patriotique, it.
patriotico)
patriotic (Dicționaru limbii românești, 1939)*patriótic, -ă adj. (lat.
patrióticus, d. vgr.
patriotikós, al compatrioților. Înț. de „care exprimă patriotizm [!]” e din limba fr.). Plin de patriotizm, care exprimă patriotizm:
discurs patriotic. Adv. Ca patrioțiĭ:
s´a purtat patriotic.patriotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patriótic (pa-tri-o-) adj. m.,
pl. patriótici; f. patriótică, pl. patrióticepatriotic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patriotic a.
1. ce ține de patriot;
2. făcut din patriotism.
patriotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [
Pr.:
-tri-o-] — Din
fr. patriotique, it. patriotico.