patriot - explicat in DEX

patriot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot.

patriot (Dicționar de neologisme, 1986)
PATRIÓT, -Ă s.m. și f. Cel care își iubește patria și este devotat poporului său, fiind gata să lupte pentru interesele țării sale. [Pron. -tri-ot. / < gr. patriotes, cf. fr. patriote, germ. Patriot].

patriot (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PATRIÓT, -Ă s. m. f. cel care își iubește patria, care manifestă devotament față de poporul său. (< ngr. patriotis, fr. patriote)

patriot (Dicționaru limbii românești, 1939)
*patriót, -ă s. și adj. (mlat. patrióta, d. vgr. patriótes, compatriot. Înț. de „patriot” a apărut în sec. XVI în limba fr. și germ.). Acela care ĭubește patria: un patriot, un popor patriot.

patriot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patriót (pa-tri-ot) s. m., pl. patrióți

patriot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
patriot m. cel ce iubește patria sa și caută să-i fie folositor.

patriot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] — Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot.