patologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor. – Din
fr. pathologie.patologie (Dicționar de neologisme, 1986)PATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază natura și simptomele bolilor. ◊
Patologie forestieră = disciplină care studiază bolile plantelor forestiere;
patologie a cărții = cunoașterea și tratarea stricăciunilor care se pot ivi la o carte. ♦ (
Rar) Stare patologică. ♦ Totalitatea modificărilor morbide care apar în țesuturi în anumite boli. V.
simptom. [Gen.
-iei. / < fr.
pathologie, cf. gr.
pathos – boală,
logos – studiu].
patologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază cauzele, simptomele și evoluția bolilor, precum și mijloacele de prevenire și tratare a acestora. 2. stare patologică. ◊ totalitatea manifestărilor unei boli. (< fr.
pathologie)
patologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*patologíe f. (vgr.
pathologia. V.
patos, logie).
Med. Acea parte a medicineĭ care se ocupă de cauzele și simptomele boalelor [!] și de funcționarea organelor bolnave:
patologia internă (medicală),
patologia externă (chirurgică).
patologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PATOLOGÍE (‹
fr. {i}; {s}
gr. páthos „boală” +
logos „studiu”)
s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu studiul simptomelor și al cauzelor bolilor și care cuprinde mai multe diviziuni: etiologia, patogenia, fiziopatologia, morfopatologia, simptomatologia etc. Ca disciplină științifică, s-a constituit la mijlocul
sec. 19. Există o
p. generală, care studiază legile proceselor biologice importante (infecția, imunitatea etc.) din cursul bolilor, și o
p. specială, care se ocupă cu studiul analitic al diverselor boli și care cuprinde, la rândul ei,
p. medicală, p. chirurgicală, p. comparată (studiul comparativ al bolilor la om și la animale) și
p. experimentală (producerea la animale a bolilor întâlnite la om pentru a le putea studia mai bine).
patologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patologíe s. f.,
art. patología, g.-d. patologíi, art. patologíeipatologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patologie f. partea medicinei ce tratează despre natura, cauzele și simptomele boalelor.
patologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor. — Din
fr. pathologie.