patogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din
fr. pathogène.patogen (Dicționar de neologisme, 1986)PATOGÉN, -Ă adj. (
Despre microbi, agenți etc.) Care provoacă infecții. [< fr.
pathogène, cf. gr.
pathos – boală,
gennan – a produce].
patogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATOGÉN, -Ă adj. referitor la boală; care provoacă boli. (< fr.
pathogène)
patogen (Dicționaru limbii românești, 1939)*patogén, -ă adj. (d. vgr.
páthos, boală, și
-gen din
oxi-gen).
Med. Care produce boală:
microbĭ patogenĭ.patogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patogén adj. m.,
pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogénepatogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. — Din
fr. pathogène.