pateriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATERÍȚĂ, paterițe, s. f. Toiag arhieresc, cârjă episcopală împodobită în partea de sus cu două capete în formă de șerpi între care se află un glob cu o cruce. – Din
ngr. pateritsa.pateriță (Dicționaru limbii românești, 1939)pateríță f., pl.
e (ngr.
pateritsa, d.
patéras, părinte; bg.
pá-, rus.
-rica).
Vechĭ. Cîrjă episcopală.
pateriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pateríță s. f.,
g.-d. art. pateríței; pl. pateríțepateriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pateriță f. toiag arhieresc de aur, argint sau fildeș. [Gr. mod., din PATÉRAS, părinte (cf. toiag
pastoral)].
pateriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATERÍȚĂ, patente, s. f. Toiag arhieresc, cârjă episcopală împodobită în partea de sus cu două capete în formă de șerpi între care se află un glob cu o cruce. — Din
ngr. pateritsa.