patefon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din
fr. pathéphone.patefon (Dicționar de neologisme, 1986)PATEFÓN s.n. Fonograf asemănător gramofonului, dar fără pâlnie de rezonanță. [< fr.
pathéphone, cf.
Pathé – firmă care fabrica fonografe].
patefon (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATEFÓN s. n. aparat pentru reproducerea înregistrărilor pe discuri (1). (< fr.
pathéphone)
patefon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)patefon, patefoane s. n. 1. (
iron., înv.) soacră.
2. copil mic.
patefon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PATEFÓN (‹
fr.; {s}
n. pr. Pathé + [
gramo]
fon)
s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri (
4), prin mișcarea pe orizontală sau pe verticală a unui ac, care urmărește șanțul (rila) săpat în disc, mișcarea acului fiind transmisă diafragmei. Inventat de frații
Pathé în 1908.
patefon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patefón s. n.,
pl. patefoánepatefon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. — Din
fr. pathéphone.