păta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTÁ, pătez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A(-și) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦
tranz. A realiza, a face să constituie o porțiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestrița.
2. Tranz. Fig. A pângări, a profana; a dezonora. – Din
pată.