pășune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂȘÚNE, pășuni, s. f. 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦
P. restr. Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele).
2. (
Înv. și
reg.) Păscut, pășunat. [
Var.: (
înv. și
pop.)
pășúnă s. f.] –
Lat. pastio, -
onis.