pășuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂȘUNÁ, pășunez, vb. I.
1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la
pers. 3) A paște
1 (
1).
2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște
1 (
2), a păstori. – Din
pășune.