pastoral - explicat in DEX

pastoral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc; p. ext. de la țară. câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale.

pastoral (Dicționar de neologisme, 1986)
PASTORÁL, -Ă adj. 1. De păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic. 2. (Lit.) Care înfățișează idilic viața păstorilor, a țăranilor; bucolic. [Cf. fr. pastoral, lat. pastoralis].

pastoral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PASTORÁL, -Ă I. adj. 1. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic. ♦ gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură. 2. care aparține pastorilor, preoților. II. s. f. 1. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor. 2. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral. 3. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii. (< fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)

pastoral (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pastorál, -ă adj. (lat. pastoralis). Pastoresc, cĭobănesc, de păstor: vĭața pastorală, cîntec pastoral. Bucolic, care descrie vĭața pastorală saŭ rurală: poezie pastorală. Fig. Propriŭ conducătorilor sufleteștĭ și maĭ ales episcopilor: călătorie, cruce pastorală. S. f. Pĭesă teatrală cu subĭecte din viața păstorilor. Poezie pastorală. Adv. Ca păstoriĭ: a trăi pastoral.

pastoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále

pastoral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pastoral a. 1. ce ține de păstori: vieață pastorală; 2. care descrie traiul câmpenesc: poemă pastorală; 3. ce ține de episcop; cârjă pastorală.

pastoral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. — Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale.