pastișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASTIȘÓR, pastișori, s. m. (Rar;
depr.) Persoană care pastișează. – Din
fr. pasticheur.pastișor (Dicționar de neologisme, 1986)PASTIȘÓR s.m. (
Rar; depr.) Cel care pastișează. [< fr.
pasticheur].
pastișor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PASTIȘÓR s. m. (depr.) cel care pastișează. (< fr.
pasticheur)
pastișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASTIȘOR, pastișori, s. m. (Rar;
depr.) Persoană care pastișează. — Din
fr. pasticheur.