pastișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASTIȘÁ, pastișez, vb. I.
Tranz. (
Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din
fr. pasticher.pastișa (Dicționar de neologisme, 1986)PASTIȘÁ vb. I. tr. A face o pastișă. [P.i. 3,6
-șează, 4
-șăm, ger.
-șând. / < fr.
pasticher].
pastișa (Marele dicționar de neologisme, 2000)PASTIȘÁ vb. tr. a face o pastișă. (< fr.
pasticher)
pastișa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pastișá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pastișeáză, 1
pl. pastișắm; conj. prez. 3
să pastișéze; ger. pastișấndpastișa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASTIȘÁ, pastișez, vb. I.
Tranz. (
Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. — Din
fr. pasticher.