pastel - explicat in DEX

pastel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PASTÉL, pasteluri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. 3. Adj. invar. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri palide, delicate; pastelat. – Din fr. pastel, it. pastello.

pastel (Dicționar de neologisme, 1986)
PASTÉL s.n. 1. Creion de pictură, moale, colorat, făcut din culori pulverizate amestecate cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen, pictură reprezentând un peisaj din natură, executat cu astfel de creioane, cu acuarelă sau cu ulei. 2. (Lit.) Poezie descriptivă cu fond liric, în care este înfățișat un peisaj din natură. 3. Lucrare muzicală lirică, amintind de un pastel (2) sau compusă pe cuvintele acestuia. // adj. (Culoare) delicată, pală. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. pastel, it. pastello < pasta – pastă].

pastel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PASTÉL¹ I. s. n. 1. creion colorat, moale, pentru desen, din pigmenți pulverizați amestecați cu talc și gumă arabică. ◊ desen cu astfel de creioane. 2. poezie descriptivă cu fond liric, în care este înfățișat un peisaj (1). 3. lucrare muzicală lirică, amintind de un pastel (2) sau compusă pe cuvintele acestuia. II. adj. inv. (despre culori, desene) în tonuri pale; delicat. (< fr. pastel, it. pastello)

pastel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PASTÉL² s. m. plantă erbacee vivace, cultivată în trecut pentru frunzele sale din care se extrăgea un colorant albastru indigo; albăstrele. (< fr. pastel)

pastel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
PASTÉL, pasteluri, s. n. 1. Creion colorat, moale, pentru pictură, făcut din culori pulverizate, amestecate cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. 2. Poezie descriptivă cu fond liric, în care se evocă un peisaj. [Pl. și: (1) pastele] – Fr. pastel.

pastel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pastél n., pl. e și urĭ (fr. pastel, d. it. pastello, dim. d. pasta, pastă). Creĭon făcut din colorĭ [!] pulverizate: a desemna [!] cu pastel. Tabloŭ făcut cu asemenea creĭon: pastelurile luĭ Latour. Scurtă poezie lirică descriptivă: pastelurile luĭ Alexandri.

pastel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pastél s. n., pl. pastéluri

pastel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pastel n. 1. Bot. drobușor; 2. creion făcut din colori pulverizate; 3. tablou făcut cu pastel; 4. gen de poezie lirică descriptivă, o varietate a idilei, tablou scurt, dar expresiv și izbitor, copie fidelă de pe natură: Pasteluri de Alexandri.

pastel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PASTÉL, pasteluri, s. n. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. ◊ (Adjectival) Culoare pastel. Desen pastel. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. — Din fr. pastel, it. pastello.