passacaglia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASSACÁGLIA s. f. Vechi dans de origine spaniolă și italiană, cu mișcare lentă și gravă; melodie după care se execută acest dans. [
Pr.:
pa-sa-ca-li-a] –
Cuv. it.passacaglia (Dicționar de neologisme, 1986)PASSACÁGLIA s.f. Vechi dans spaniol și italian, având o mișcare lentă uniformă, asemănătoare cu ciacona; melodia acestui dans. [Pron.
-cá-li-a, scris și
pasacalie. / < it.
passacaglia, cf. fr.
passacaille].
passacaglia (Marele dicționar de neologisme, 2000)PASSACAGLIA [PASACÁLIA]
s. f. 1. vechi dans de origine spaniolă și italiană, cu o mișcare lentă, uniformă; melodia corespunzătoare. 2. piesă instrumentală în formă de variațiuni polifonice pe o temă expusă la început și care se repetă în bas. (< it.
passacaglia)
passacaglia (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PASSACAGLIA [pasakália] (
cuv. it.)
s. f. Veche melodie de dans italiană și spaniolă, din
sec. 17, cu ritm ternar și mișcare lentă, constând din variațiuni pe o temă. ♦ (În muzica instrumentală) Formă de variațiuni polifonice în ritm ternar și o mișcare moderată sau lentă, pe o temă expusă la început și care se menține apoi continuu, de obicei în voce gravă.
passacaglia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!passacáglia (
it.) [
gli pron. li]
(-ca-gli-a) s. f.,
g.-d. art. passacágliei (-gli-ei); pl. passacáglii, art. passacágliile (-gli-i-)passacaglia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASSACÁGLIA s. f. Vechi dans de origine spaniolă și italiană, cu mișcare lentă și gravă; melodie după care se execută acest dans. [
Pr.:
pa-sa-ca-li-a] —
Cuv. it.