pasifloră - explicat in DEX

pasifloră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PASIFLÓRĂ, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agățătoare, cu tulpină lemnoasă și cu flori albăstrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora.

pasifloră (Dicționar de neologisme, 1986)
PASIFLÓRĂ s.f. Specie de plante tropicale din America și din Asia, cu tulpina ramificată și cu flori albăstrii sau albe-roz. [< fr. passiflore].

pasifloră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PASIFLÓRĂ s. f. plantă din America tropicală și din Asia, cu tulpina ramificată și cu flori albăstrii sau albe-roz. (< fr. passiflore, lat., it. passiflora)

pasifloră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pasiflóră f., pl. e. Bot. Numele latin al planteĭ numite ceasornic (passiflóra caerúlea).

pasifloră (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PASIFLÓRĂ (‹ fr., lat.) s. f. Gen de plantă din familia pasifloraceelor, cu flori mari, strălucitoare (Passiflora). Există c. 300 specii de p. răspândite în America de Sud, Asia, Africa Orientală și Oceania. Folosite în industria farmaceutică la producerea pasifloralului. În România se cultivă ca plantă decorativă Passiflora caerulea, numită și ceasornic sau floarea pasiunii, originară din America de Sud, cu petale albe-verzui, dublate de o coroniță de radii filiforme la bază purpurii și la vârf albastre, cu pistilul și staminele mari, divergente.

pasifloră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pasiflóră (-si-flo-) s. f., g.-d. art. pasiflórei; pl. pasiflóre

pasifloră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PASIFLÓRĂ, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agățătoare, cu tulpină lemnoasă și cu flori albăstrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). — Din fr. passiflore, lat., it. passiflora.