pasiență - explicat in DEX

pasiență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience.

pasiență (Dicționar de neologisme, 1986)
PASIÉNȚĂ s.f. (La pl.) Combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). [Pron. -si-en-, var. pasență s.f. / < fr. patience, rus. pasiians].

pasiență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PASIÉNȚĂ s. f. (pl.) combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). (< fr. patience, rus. pasiians)

pasiență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pasiénță (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe

pasiență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] — Din ngr. pasiéntsa, fr. patience.