pasiență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [
Pr.:
-si-en-. –
Var.: (rar)
pasénță s. f., (
înv.)
pasiáns s. n.] – Din
ngr. pasiéntsa, fr. patience.pasiență (Dicționar de neologisme, 1986)PASIÉNȚĂ s.f. (
La pl.) Combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). [Pron.
-si-en-, var.
pasență s.f. / < fr.
patience, rus.
pasiians].
pasiență (Marele dicționar de neologisme, 2000)PASIÉNȚĂ s. f. (pl.) combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). (< fr.
patience, rus.
pasiians)
pasiență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pasiénță (-si-en-) s. f.,
g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțepasiență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [
Pr.: -
si-en-. Var.: (rar)
pasénță s. f., (
înv.)
pasiáns s. n.] — Din
ngr. pasiéntsa, fr. patience.